Acum două decenii, România a făcut un pas istoric intrând oficial în Alianța Nord-Atlantică. Această aderare a reprezentat nu doar o formalitate, ci și o desprindere simbolică de trecutul comunist, în care Bucureștiul era sub influența Moscovei. Integrarea în NATO și în Uniunea Europeană a fost una dintre principalele direcții ale politicii externe post-decembriste, obținând un consens larg atât în rândul clasei politice, cât și al societății.
La două decenii distanță, România ocupă acum un loc important în cadrul Flancului Estic al NATO, devenind unul dintre pilonii de stabilitate în regiune, mai ales în contextul tensionat generat de acțiunile Rusiei în Ucraina.
Un moment simbolic din această perioadă a fost vizita istorică a președintelui american George W. Bush în România, care a avut loc în timpul celebrării aderării la NATO. În discursul său, liderul american a subliniat importanța alegerii libertății și a susținerii eforturilor românilor pentru o viață mai bună.
Aderarea efectivă la NATO a avut loc pe 29 martie 2004, doi ani după invitația la aderare. Această decizie a fost salutată ca un pas important către consolidarea democrației și a stabilității în regiune.
La 20 de ani de la această aderare istorică, România își consolidează poziția în cadrul NATO, jucând un rol esențial pe Flancul Estic. Într-o Europă marcată de tensiunile generate de războiul Rusiei în Ucraina, România își continuă angajamentul pentru pace și securitate regională, contribuind activ la consolidarea Alianței și la promovarea valorilor democratice și a statului de drept în întreaga regiune.
